Archive for the ‘plante medicinale’ Category


E deja 4 noiembrie, cei mici au vacanta, iar junioara noastra, Amalia, inca nu a racit. Si spun lucrul acesta ca o mare usurare. Stiti cum e cu copiii, mai ales cei de la gradinita, la o saptamana sau doua de la inceperea anului scolar se imbolnavesc in masa. Asa a fost mereu, nu doar in cazul nostru, ci si in geneal. Raceste unul si apoi, rand pe rand, toti colegii de grupa iau raceala. Micutii se imunizeaza repede la virusul care ii imbolnaveste insa, raceala asta care se raspandeste in randul “gradinitarilor”, cum le spun eu, poate constitui o problema majora doar pentru cei care au o imunitate scazuta.
In general, sistemul imunitar al copiilor raspunde cu aceeasi masura impotriva virusului care il invadeaza. Astfel, dupa ce copiii trec prin cateva zile cu simptome neplacute gen tuse, dureri de gat, secretii nazale abundente sau febra, corpul lor este imunizat impotriva virusului cu care au luat contact. Spun “in general” pentru ca exista cazuri de copii care au o imunitate scazuta, astfel ca, la un nou contact cu virusul, recidiveaza. Se intampla ca acesti micuti sa fie tot timpul raciti, de la incepera anului scolar pana spre sfarsitul iernii.
In mod normal, acesta ar trebui sa fie un semnal de alarma destul de important pentru parinti care nu trebuie sa se culce pe o ureche zicand:
-A luat raceala de la alti copii!
Am intalnit destule asemenea cazuri, de asta pomenesc aceasta replica. Nu e bine nici sa fim alarmisti si sa tinem copilul intr-un glob virtual, in care sa-l protejam, dar nici sa fim delasatori si nepasatori cand vine vorba de sanatatea copilului.
raceala gripa copii
O solutie, pe care o recomand parintilor care au copii cu astfel de probleme, este folosirea de suplimente alimentare pentru stimularea imunitatii. Cele mai bune asemenea suplimente se pot gasi pe site-ul Vegis.ro, unul din cele mai bune site-uri din Romania, in domeniul comercializarii online a produselor naturiste. De asemenea, Vegis.ro a ocupat locul 1 in Top Afaceri Romania 2014 iar acest lucru este un factor foarte important, care vine sa sporeasca increderea si dorinta potentialilor clienti de a cumpara de pe acest site.
Cu un stoc de peste 3800 de produse, care au certificat de conformitate de la producator, utilizand 7 metode diferite de plata a produselor,avand un sistem de comanda si livrare foarte eficient si conditii de retur conform legilor in vigoare, cu o oferta permanent actualizata si promotii foarte atractive, Vegis.ro se dovedeste a fi cel mai bun partener al persoanelor care adopta un stil de viata sanatos, in care consumul de produse naturiste de calitate primeaza.

logo-VegisUn alt factor, care denota orientarea spre nevoile clientului, este organizarea foarte buna a site-ului. Navigarea se face foarte usor iar produsele sunt organizate in categorii si subcategorii distincte pentru a usura gasirea oricarui produs din oferta.
Nu de putine ori am intalnit magazine online unde imbatraneam pana reuseam sa gasesc un produs, pentru gasirea caruia nu ar fi trebuit sa pierd mai mult de un minut. Ori, cand vrei sa iti vinzi produsele, trebuie sa faci tot posibilul ca experienta potentialilor clienti sa fie cat mai placuta.

Pe Vegis.ro se pota gasi o sumedenie de produse naturiste cum ar fi cele alimentare, superalimente, ceaiuri, remedii, suplimente, cosmetice, produse pentru relaxare, produse pentru imunitate, pentru fertilitate / virilitate, acnee-tratamente, slabire si modelare, produse pentru copii, produse RAW-vegan, pentru gripa si raceala, pentru protectie solara si multe altele.
Din categoria produse pentru Imunitate vin sa le recomand parintilor ai caror copii au imunitatea scazuta, urmatoarele produse.tinctura de echinacea vegis
Primul dintre ele este Tinctura De Echinacea produs de DaciaPlant. Precum bine stiti Dacia Plant este unul dintre principalii producatori autohtoni de remedii naturiste, avand o vechime si o experienta considerabila in domeniu.
Echinacea este o planta medicinala, cunoscuta ca fiind un foarte bun imunostimulent, fiind folosita de amerindieni cu mult timp inainte de a fi preluata de europeni.
Tinctura de Echinacea are un dozaj diferentiat in functie de varsta si are efecte foarte bune inca din primele zile de utilizare. Trebuie sa precizez ca, la fiecare produs, indiferent ca este medicament sau supliment alimentar, trebuiesc respectate recomandarile, precautiile si contraindicatiile. logo dacia plant
Un adjuvant excelent in intarirea imunitatii este C Natural 60cpr tot de la Dacia Plant.
C Natural 60cpr (acid ascorbic sau vitamina C) este un supliment alimentar prezentat sub forma de capsule, avand in compozitie amalaki , extract de cătină si ulei esential de lamaie, toate acestea fiind recunoscute ca avand o doza foarte mare de vitamina C. De asemenea acest supliment mai contine lemn dulce care vine sa potenteze si sa ajute absorbtia vitaminei C in corp.
vitamina c vegis
Recomand aceste produse si site-ul Vegis.ro, cu foarte mare incredere, tocmai datorita faptului ca fetita mea Amalia, dupa ce a trecut printr-o cura cu tinctura de echinacea si cu capsulele de vitamina C de la Dacia Plant, nu a racit inca desi a trecut deja o luna si jumatate de la inceperea anului scolar, precum va spuneam la inceputul articolului. Tin sa va precizez ca mai mult de 70% din copii de la gradinita junioarei au racit inca din primele doua saptamani.
Daca am reusit sa iti captez atentia si esti itneresat si de alte oferte, aboneaza-te la Newsletterul Vegis pentru a fi la curent cu super ofertele de Black Friday!


-Mihai, tu ai cunostinte despre tratamentele naturiste, ajuta-ma!
E o replica pe care o aud destul de des de la rude, prieteni sau cunostinte. Faptul ca am adoptat un stil de viata in care dau o foarte mare importanta plantelor medicinale si tratamentelor naturiste, a facut ca multi dintre cei apropiati sa vina sa imi ceara sfaturi. Asadar nu sunt deloc surprins cand Flavius imi cere ajutorul.
-Ce problema ai?
Ma simt ca si cum as fi doctorul psihiatru, asezat pe fotoliu, spunandu-i pacientului: Vreti sa vorbiti despre asta?. Ei dar nu despre asta e vorba aici. Ci despre Flavius, care:
-Naiba stie cum m-a ales cu probleme la colon. Mai exact am sindromul colonului iritabil.
Urata treaba, imi zic eu in gand. Sindromul colonului iritabil a devenit in ultima vreme o problema foarte des intalnita, mai ales la persoanele care au o alimentatie dezordonata. Prezinta simptome destul de deranjante, cum ar fi:
-tulburari ale tranzitului intestinal, constipatie sau diaree.
-balonare
-flatulenta
-discomfort abdominal
-senzatia de incontineta.
Flavius ma priveste rugator, asteptand sa vorbesc.
-Ai fost la doctor?
-Am fost. Mi-a prescris un tratament care, din pacate, nu prea isi face efectul.
A cata oara aud chestia asta? Se intampla, de foarte multe ori, ca un medic sa prescrie medicamente si cu asta sa creada ca a rezolvat problema. Multi medici uita insa sa ii sfatuiasca pe pacienti sa isi schimbe stilul de viata, care e adesea cauza majoritatii problemelor de ordin medical. Cunoscandu-l pe Flavius, stiu ca are un stil de viata destul de solicitant. Lucreaza intr-un mediu incarcat de stres, nu mananca sanatos, nici la ore fixe.
-Uite cum sta treaba, ii zic poftindu-l sa se aseze, in primul rand tu va trebui sa iti schimbi stilul de viata. Sa mananci la ore fixe, sa renunti la mancarea de tip fast-food, si sa te feresti de stres. Putin sport nu ar strica.
-Bine. Dar un tratament ceva, acolo? Un ceai, o pastila naturista?merisor-mladite-mobile--500x500_2680
-Urma sa iti vorbesc si despre asta. Ce ai tu nevoie acum este sa iti reglezi motricitatea intestinala. Pentru asta Mladitele de merisor de munte sunt solutia cea mai buna. Gasesti produsul acesta pe Bioportal.ro, la un pret foarte bun. Insa, doar daca iei mladitele de merisor de munte, nu te va ajuta prea mult daca nu inlaturi cauzele problemei tale. Tu ti-ai dereglat flora intestinala cu stilul tau de viata dezorganizat si plin de stres. Lucrezi mult, niciodata cu un program fix, mananci neregulat si de la fast-food. Sa zicem ca renunti la stilul de alimentatie si ca te vei apuca sa faci si putin sport. Factorul de stres trebuie sa il controloezi foarte strict.
-Din cauza asta am ajuns sa nu pot adormi seara. Uneori ma prinde ora doua noaptea si eu inca nu dorm.
-Un ajutor foarte bun pentru asta sunt, tot de la Hofigal si tot de pe Bioportal.ro, Mugurii de Salcie. Ceaiul de muguri de salcie il recomand tuturor celor care sufera de insomnie, mai ales ca si eu l-am incercat intr-o perioada in care sufeream de tulburari ale somnului.gemoderivat-de-muguri-de-salcie-hofigal_1686
Zambeste usor si se indreapta spre calculator.
-Atunci ar trebui sa comand de pe acum ceaiurile astea.
-Nu uita, ceaiurile si orice alt produs naturist te ajuta doar daca vrei tu sa te ajuti. Gandeste-te la problema ta ca la un drum plin de obstacole. Elimina obstacolele, adica stresul si alimentatia dezordonata, iar ceaiurile de la Hofigal vor netezi drumul pentru tine. Ah, si sa nu uit, ai face bine sa intri,cat de des poti, pe blogul Bioportal unde vei gasi informatii pretioase din acest domeniu.
Bioportal-Header-Blog3


stop fumatului
Am decis sa renunt la fumat. Trec peste bla-bla-urile legate de motive caci sunt deja clisee. Nu ma intrebati de ce m-am apucat si de ce am fumat. Raspunsurile deasemenea tind sa devina clisee.
Am decis sa apelez la medicina naturista pentru a-mi sustine eforturile renuntarii la tigari. Nu tigara electronica, nu plasturi inutili, nu gume sau pastile, toate fiind doar pseudo-produse menite sa stoarca bani de pe disperati si sa nu-i ajute in totalitate, ba chiar deloc.
Mi-am adus astfel aminte de o carte mai veche despre medicina naturista, in care citisem despre anumite plante care ajuta in renuntarea la fumat. Bineinteles ca mi-a luat ceva timp pana am regasit-o intr-un colt de biblioteca. Si iata ce am aflat.
Pedicuta.
Decoctul de pedicuta, baut dimineata pe stomacul gol timp de 7 zile, face ca mirosul si gustul de tutun sa devina insuportabil.
Ovazul
Ceaiul si tinctura de ovaz sunt excelente adjuvante, in perioada imediat urmatoare renuntarii la tigari, datorita efectului calmant dar si a diminuarii dependentei de nicotina.
Patlagina.
Ceaiul , tinctura sau sprayul de patlagina reduc pofta de a fuma si ajuta prin decongestionarea plamanilor.
Ghimbirul.
Consumat sub forma de tinctura sau ceai ajuta in reducerea poftei de fumat. Se pun zece picaturi de tinctura sau extract de ghimbir intr-un pahar cu suc de portocale si se consuma in momentele cand apare pofta de tigara.
Sunatoarea.
Are efect calmant si ajuta in calmarea nevrozitatii si anxietatii care vin odata cu renutarea la fumat.
Valeriana.
Are aceleasi efecte ca si sunatoarea.
Coada calului.
Are efecte asemanatoare cu ale pedicutei. Trebuie consumat cu moderatie caci poate da stari de greata si chiar voma in prezenta fumului de tigara.

Bitteerul Suedez

Posted: January 9, 2014 by zmolem in plante medicinale
Tags:

Un elixir universal: . Bitterul Suedez. De la Paracelsus, pana in mileniul trei. A fost redescoperit in urma cu doua decenii, odata cu aparitia extraordinarei carti “Sanatate din farmacia Domnului” a fitoterapeutei de origine austriaca Maria Treben. Un remediu despre care experimentata cunoscatoare a…

Un elixir universal:

Bitterul Suedez

De la Paracelsus, pana in mileniul trei

A fost redescoperit in urma cu doua decenii, odata cu aparitia extraordinarei carti “Sanatate din farmacia Domnului” a fitoterapeutei de origine austriaca Maria Treben. Un remediu despre care experimentata cunoscatoare a plantelor spunea ca vindeca aproape orice boala. Nu era departe de adevar. Prin timp, miraculoasa tinctura – o veritabila “antologie” de ierburi tamaduitoare – a dovedit ca are efecte benefice asupra sanatatii, dobandindu-si rapid o celebritate meritata. Milioane de flacoane cu pretiosul elixir, in tot felul de formule si dilutii, au fost vandute anual pe tot mapamondul, bitterul suedez devenind intre altele si un simbol al reinvierii traditiei de vindecare cu plante. Dar care este, de fapt, originea acestui remediu? Care dintre zecile de formule care se gasesc acum pe piata este cea buna? Isi merita, oare, bitterul celebritatea?

Originea bitterului suedez

Se pare ca aceasta tinctura a fost descoperita in Evul Mediu de catre legendarul savant si alchimist Theophrastus Bombastus Von Hohenheim, zis Paracelsus, care a vrut sa creeze un elixir din plante care sa prelungeasca tineretea. Dupa un succes fulminant, elixirul-minune a cazut in uitare, fiind pastrat si transmis din tata in fiu doar intr-o familie de medici suedezi, pe nume Samst. Se pare ca elixirul de viata lunga al lui Paracelsus era cu adevarat eficient, pentru ca toti membrii respectivei familii au ajuns la varste impresionante. Klaus Samst, rectorul facultatii de medicina din Uppsala, caruia i se datoreaza repunerea in circulatie a tincturii, a ajuns, de pilda, la venerabila varsta de 104 ani, cand a murit subit, din cauza… unei cazaturi de pe cal. Repopularizat prin cartea Mariei Treben, bitterul suedez si-a dovedit din nou eficienta intr-o serie impresionanta de boli, de la indigestii si migrene la boala canceroasa si maladiile de piele greu vindecabile. Au aparut tot felul de versiuni ale bitterului suedez, in afara celei cu 32 de plante: cu 16 plante, cu 12 plante, cu 8 plante, dar si cu 180 de plante, asa cum il prepara compatriotul nostru Nica Micu, taran din comuna Ivesti, Galati.

Ce este de fapt bitterul suedez?

Este un extract hidroalcoolic sau, altfel spus, o tinctura din plante medicinale amare. De altfel, este uneori numit si “aperitiv amar suedez”. De ce amar? Pentru ca plantele si gustul amar au o importanta deosebita in terapia naturista. Remediile naturale amare sunt un drenor puternic pentru ficat si vezica biliara, stimuleaza procesele de eliminare prin amplificarea peristaltismului digestiv, activeaza digestia prin sporirea secretiei de sucuri gastrice. Din punct de vedere psiho-mental, gustul amar este asociat dezamagirii – o sintagma care, analizata din punct de vedere etimologic, inseamna descoperirea, eliberarea de amagire. De aceea, in medicina holistica, remediile amare au in plan psihologic rolul foarte interesant de a ajuta la eliminarea convingerilor si ideilor false, cu alte cuvinte, a amagirilor, care conduc la boala. Practic, nu se poate vorbi in medicina naturista de un proces de dezintoxicare eficient si complet in care sa nu fie folosit gustul amar. Ei bine, diferitele variante de bitter suedez sunt o colectie fara egal de plante amare, cu diferite nuante. Astfel, acest bitter contine plante amare pure (gentiana, tintaura, anghinare), amare aromatice (pelin, coada-soricelului, coaja de portocal amar), amare saline (cicoare, papadie), amare mucilaginoase (lichen de Islanda) etc. Din acest motiv, acest elixir amar este un drenor si detoxifiant extraordinar, ceea ce si explica efectele sale vindecatoare intr-o gama extrem de mare de boli.

Formula cea mai buna de bitter suedez

In ciuda popularitatii sale ca leac, nici pana in prezent nu se stie cu precizie care este reteta originala de bitter suedez. De fapt, anumite componente ale sale, cum ar fi theriacul venetian, sunt chiar formule obtinute prin procedee alchimice, procedee care nu mai sunt cunoscute in prezent. Exista, astfel, mari probabilitati ca astazi sa nu mai poata fi preparat bitterul original pe care l-a creat Paracelsus in Evul Mediu. Dar asta nu exclude eficienta lui. Revenind la una dintre intrebarile puse la inceputul acestui articol: “Care este cea mai buna formula de bitter suedez?”, trebuie sa recunoastem ca raspunsul este foarte dificil de dat. Personal, am fost foarte curios sa aflu in mod practic cu care versiune a bitterului suedez dintre cele existente in prezent la noi in comert se obtin cele mai bune rezultate. Marturisesc ca am fost surprins de faptul ca versiunile obtinute din plante romanesti sunt net mai puternice si mai nuantate ca actiune fata de majoritatea importurilor. Cum este posibil acest lucru? In primul rand, prin calitatea plantelor – mai ales flora medicinala spontana a Romaniei este extrem de bogata in plante medicinale amare si aromatice, cu efecte foarte puternice, care, incluse in reteta acestui remediu, fac adevarate minuni. Apoi, concentratiile de principii active de la bitterurile romanesti sunt mult mai mari decat la cele aduse din strainatate, unde, in mod curios, se pune mai mult accent pe gustul placut al remediului decat pe actiunea sa terapeutica. In fine, se pare ca in domeniul terapiei cu plante, creativitatea autohtona a gasit un teren foarte bun de exprimare, asa incat au fost gasite niste retete de bitter care pun foarte bine in valoare principiile care stau la baza alcatuirii acestui remediu.

Prepararea casnica a bitterului suedez

Iata o reteta ceva mai simpla, compusa din doar douasprezece plante, dar care pune foarte bine in valoare principiile care stau la baza alcatuirii bitterului suedez:

• intr-un borcan cu filet, cu o capacitate de 2 l, se pun cate 2 lingurite din urmatoarele plante sub forma de pulbere (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea): pelin (Artemisia absinthum), anghinare (Cynara scolymus), flori de salcam (Robinia pseudoacaccia), foi de dafin (Laurus nobilis), iarba de troscot (Polygonatum aviculare), frunze de frasin (Fraxinus sp.), radacina de angelica (Angelica archangelica), boabe de ienupar (Juniperus communis).

• se adauga apoi cate 1 lingurita de pulbere de rasina de brad (Abies salba), seminte de fenicul (Foeniculum vulgare), radacina de urzica (Urtica dioica) si o jumatate de lingurita de pulbere de sofran (Curcuma longa).

• dupa ce am pus toate plantele, adaugam un litru si jumatate de alcool alimentar de 50-60 de grade si lasam totul sa macereze vreme de minimum doua saptamani.

• la sfarsitul timpului de macerare, se filtreaza preparatul prin tifon si se pune la pastrare intr-o sticla inchisa la culoare, intr-un loc intunecos si rece.
Se administreaza de regula 1-2 lingurite din acest preparat, inainte de mesele principale, diluate in apa plata sau ceai. In ce boli? Lista este atat de ampla, incat ar ocupa probabil zeci de pagini. Vom urmari in cele ce urmeaza sa sintetizam cat mai bine actiunile acestui remediu.

Boli in care este folosit cu succes bitterul suedez

Pe cale interna:

•Indigestie, balonare, dischinezie biliara – Se ia cate o lingurita de bitter, diluata in jumatate de cana de apa, de patru ori pe zi, inainte de masa. In cazurile de indigestie, se poate administra imediat ce apar simptomele neplacute o doza mai mare de bitter – 2 lingurite intr-un pahar cu apa.

•Afectiuni hepatice cronice – Plantele amare ale bitterului actioneaza cu mare putere in sensul decongestionarii si regenerarii ficatului. Se administreaza cate o lingurita, de 3 ori pe zi, intr-o cana de apa (250 ml), pe stomacul gol. Se vor face cure de cate 2-3 saptamani, urmate apoi de o saptamana de pauza.

•Anorexie, anorexie psihica – Inca din primele zile ale administrarii bitterului se declanseaza o senzatie naturala de foame, simultan cu trezirea unui neobisnuit tonus psihic si a poftei de viata, stari care trebuie de altfel sa caracterizeze orice om sanatos. Aceasta conduce la o normalizare ponderala gradata, prin echilibrarea functiilor digestive, ca si a starilor emotionale. Se vor lua 3 mese pe zi, bitterul fiind administrat cu 20 de minute inainte de fiecare masa, in doza de 1-2 lingurite la o cana cu apa.

•Boli de piele – Se face o cura de o luna cu bitter suedez, din care se administreaza cate o lingurita intr-un pahar cu apa, de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele se instaleaza gradat, dar sunt persistente, fapt ce va fi usor constatat la cei predispusi la eczeme ori acnee, precum si la cei care nu pot sa scape de unele infectii cu ciuperci sau bacterii cu localizare pe piele. Tratamentul intern se asociaza foarte bine cu aplicatiile externe descrise mai jos.

•Afectiuni alergice – Bitterul se foloseste in cure de doua luni. Se administreaza de patru ori pe zi, cate o lingurita de bitter diluata intr-un pahar cu apa. Modul de actiune a preparatului in cazul acestor afectiuni nu este inca pe deplin elucidat, se pare insa ca efectul tonifiant si purificator puternic asupra principalelor organe de eliminare si drenare din corp (ficat, rinichi, plamani), conduce gradat la o reglare a reactiilor imunitare ale organismului.

•Tulburari menstruale (ciclu menstrual neregulat, dureros, abundent) – Administrarea se realizeaza intr-un mod aparte: cu 4-5 zile inaintea menstruatiei, se administreaza cate o lingurita de trei ori pe zi, iar in primele doua zile in care ciclul menstrual s-a declansat, se administreaza cate o jumatate de lingurita de 5-6 ori pe zi, diluata intr-un pahar cu apa.

•Cistita, infectii renale – Sunt afectiuni in care bitterul exercita printre cele mai puternice efecte. Se administreaza cate o lingurita de patru ori pe zi in 250 ml de apa (se consuma astfel zilnic un litru de apa cu preparat). In cazurile de criza, se vor aplica suplimentar comprese calde cu bitter pe zona vezicii urinare sau a rinichilor, dupa caz.

•Viermi intestinali – Se administreaza de trei ori pe zi cate o lingurita de bitter suedez, diluat intr-un pahar cu apa.

• Guturai (raceala), gripa – Bitterul se administreaza din trei in trei ore, pe intreaga durata a zilei, in doza de o jumatate de lingurita – o lingurita la un pahar cu apa. Are efecte de eliberare treptata a cailor respiratorii, de reducere a inflamatiilor si a durerilor gatului, de usurare a respiratiei si reglare a temperaturii in caz de febra. De asemenea, are efecte de stimulare imunitara.

•Febra – Este recomandat ca bitterul sa fie administrat chiar de la inceputul declansarii starilor febrile. In aceste cazuri, in primele zile se va administra din doua in doua ore cate o lingurita la o jumatate de pahar cu apa. Alimentatia trebuie sa fie foarte usoara in acest interval, bazata mai mult pe legume, fructe si bauturi naturale (sucuri proaspete din citrice sau apa plata). Odata cu reducerea temperaturii, remediul se administreaza normal, cate o lingurita de trei ori pe zi.

•Stari de greata dimineata, migrene – Se administreaza atat preventiv, cate o lingurita de trei ori pe zi, cat si ca adjuvant in cazul in care au aparut aceste stari – cate o lingurita din ora in ora, dar nu mai mult de 5 administrari zilnic.

•Reumatism, guta – Bitterul are un efect “cu bataie lunga” in cazul acestor boli, prin declansarea proceselor de mobilizare si eliminare a toxinelor din tot corpul. Se va folosi in cure de lunga durata (3 luni), timp in care se administreaza de patru ori pe zi cate o lingurita de preparat la o cana cu apa, pe stomacul gol. Dupa o pauza de o luna, cura se poate relua de mai multe ori.

•Boli cardiace, asociate cu valori crescute ale colesterolului – Bitterul suedez reduce valorile colesterolului, ajuta la mentinerea tineretii si flexibilitatii vaselor de sange, avand si efecte tonice cardiace. Se administreaza in tratamente de minimum doua luni, timp in care se iau cate 3 lingurite pe zi.

•Boli ale pancreasului, adjuvant in diabet – Se iau 3-4 lingurite de bitter pe zi, diluate in apa. Plantele amare din compozitia sa au efecte tonice si antiinflamatoare asupra pancreasului.

•Adjuvant in boala canceroasa – Este recomandat mai ales pentru stimularea poftei de mancare, reducerea senzatiei de greata si, eventual, a febrei. In plus, are efecte de stimulare a imunitatii, motiv pentru care poate fi un ajutor pretios in acesta afectiune. Se ia o lingurita diluata in jumatate de pahar cu apa, inaintea fiecarei mese.

Pe cale externa:

• Dureri de cap, tulburari nervoase posttraumatice – Se pune pe ceafa o compresa cu bitter suedez, care se tine minimum 30 de minute.

•Rani, cicatrice persistente – Se spala ranile cu un tampon bine inmuiat in preparat. Se stoarce apoi tamponul de vata inmuiata in bitter suedez deasupra locului tratat, asa incat pe zona afectata sa se formeze o crusta de preparat.

•Arsuri usoare si medii – Se aplica cu ajutorul unui tampon de vata bitter pe locul afectat.

•Tromboflebita – Se pun comprese cu bitter suedez pe zona afectata.

•Luxatii, entorse – Zilnic, se tine vreme de doua ore o compresa pe zona articulatiei accidentate.

•Intepaturi de insecte – Se scoate acul, dupa care se aplica o compresa inmuiata in bitter.

Precautii si contraindicatii
la tratamentul cu bitter suedez

Intern, datorita concentratiei destul de mari de alcool, nu va fi de regula administrat nediluat. Exceptie vor face doar cazurile in care este contraindicat aportul masiv de lichide in corp. Intrucat contine plante cu efecte abortive (pelin, angelica), nu va fi administrat intern femeilor gravide.
Extern, va fi folosit sub forma de compresa, dupa ce se da in prealabil un strat protector cu crema de galbenele pe portiunea de piele care va fi tratata. De asemenea, dupa aplicarea pe portiunea de piele, va fi lasata la aer macar un sfert de ora, pentru a se zvanta. In cazul in care apar senzatii de arsura ori maceratia puternica a tegumentelor, tratamentul va fi intrerupt temporar.

Android post.


Incet, incet, cu pasi de bebelus am inceput sa las balta medicamentele si toate chimicalele pe care le luam benevol sau nu de prin farmacii, cu recomandarea (sau nu) a doctorului. De ce? (e o intrebare inevitabila dar, totodata, enervanta caci am raspuns la ea de sute de ori deja). Iata si raspunsul:
-Mi s-a acrit sa torn in mine tot felul de chimicale, prafuri, tablete ori solutii, care sa-mi faca si bine si rau totodata. Daca, de exemplu, luam un antiinflamator gen Diclofenac, imediat dupa el eram nevoit sa iau ceva pentru stomac caci aveam niste arsuri teribile. Pai medicamentul pentru stomac loveste in ficat. Inevitabil trebuia sa iau unul pentru ficat care iti faulteaza rinichii… Iei ceva pentru rinichi, oooops la naiba, alea afecteaza stomacul.
Efectele negative ale medicamentelor deveneau un nenorocit de cerc vicios din care cel mai bine iesea farmacistul. Sau nu! Nu farmacistul ci producatorul de medicamente!
Ei, bine! Eu nu vreau ca nemernicul ala de producator de medicamente sa se imbogateasca pe spinarea mea iar eu sa raman cu sechele in urma efectelor adverse ale medicamentelor.
Si-am inceput sa caut articole, sa citesc, sa ma documentez despre medicina naturista. Am descoperit ca am fost un ignorant!
Eh, dar sa trec peste asta. Am avut nevoie zilele trecute de un unguent pentru genuchiul meu “cu personalitate” care, pare-se, are meniscul avariat. Pana reusesc sa fac toate analizele, respectiv ecografie si RMN, raman cu durerea si cu senzatia de blocare a genunchiului. Ei bine, recomandarea medicului: Diclofenac si Mydocalm. Ei bine! NU VREAU.
Am gasit, printr-o terta persoana o alifie pe care am incercat-o aseara.Este vorba desprealifie-de-untul-pamantului-si-tataneasa-faunus-plant-6702379

Alifie-de-Untul-Pamantului-Galbenele-si-Tataneasa_1115_0
Mirosul e ciudat si nu pot sa-l descriu dar imi bag picioru-n el nas cand vine vorba de dureri. Am incercat unguentul pe genunchiul cu probleme dar si pe celalalt care e ca o maimuta, imita ce face frate-su. Si… Surprizaaa. Dupa aproximativ o ora am simtit o usurare la nivelul ambilor genunchi plus o ameliorare a durerii. Cum ar zice fiica-mea: TA-DAAAAAM.
Efectul acesta nu l-am avut nici cu Syndolor, Diclofenac Gel si alte creme si geluri minune. Din partea mea, poa’ sa curga unguentele alea la robinet ca nu imi trebuie. Eu raman la alifia celor de la FaunusPlant.ro.
De asemenea va recomand si voua celor ce va scartaie genunchii sau salele. Face minuni.


BUSUIOCUL

Planta magica a romanilor

Busuiocul este o planta originara din India, cunoscuta si folosita inca din urma cu trei milenii si care s-a bucurat de o raspandire rapida in toata lumea. La indieni, despre busuioc se spune ca este planta lui Krishna si a lui Vishnu, iar bunii hindusi nu se duc la culcare fara o ramurica de busuioc pusa pe piept, menita sa ii duca in timpul somnului pe taramurile paradisiace. La romani si mai tarziu la italieni, busuiocul era considerat iarba dragostei si a fertilitatii, inflorirea lui fiind celebrata prin serbari si prin adevarate ritualuri. La greci si in aproape toate tarile crestin-ortodoxe, busuiocul are aproape aceleasi semnificatii ca si in India, fiind considerat planta sacra. Agheasma se face cu ajutorul busuiocului, si tot cu un buchet de busuioc se imprastie apa sfanta, pentru alungarea Necuratului ori pentru sfintirea locurilor. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protectia divina asupra casei si a ocupantilor sai. Insa dincolo de dimensiunea sa spirituala si magica, busuiocul mai are o calitate foarte importanta – aceea vindecatoare, de care ne ocupam in continuare.
busuioc-rehan
Raspandire si recoltare

La noi in tara busuiocul este exclusiv planta de cultura. Semintele se pun in pamant la Dragobete (24 februarie), apoi se tin in casa, in ghivece puse la fereastra, pana la Sfantul Gheorghe (23 aprilie), cand se planteaza in gradina. Recoltarea sa incepe la sfarsitul lui iunie si continua pana toamna tarziu, cand cade prima bruma. Se taie doar varfurile inflorite de busuioc (fara partea lemnoasa), de mai multe ori pe timpul verii, dupa fiecare taiere, planta dand si mai multi lujeri, care la randul lor vor inflori. Dupa culegere, varfurile de busuioc se usuca intr-un strat cu o grosime de maximum un deget (aproximativ 2 cm), pana cand tulpinile si frunzele devin usor casante. Depozitarea se face in pungi de hartie sau in saculeti de panza, in locuri intunecoase, uscate si racoroase.

Preparate din busuioc

Pulberea

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a inflorescentelor de busuioc uscate, urmata, eventual, de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.

Infuzia fierbinte

Se foloseste in terapia naturala (desi nu are bogatia de principii active a infuziei combinate) pentru efectele antispastice, element foarte important in tratarea unor tulburari digestive si a unor afectiuni respiratorii (bronsita, tuse convulsiva, viroze respiratorii). Se prepara simplu, prin oparirea unei lingurite de tulpini inflorite si maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa se infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte, asa incat efectul antispastic, hipertermiant si relaxant sa fie maxim.

Infuzia combinata

Cum arata si numele, combina extractia la rece cu infuzia fierbinte, ajutand la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori si frunze de busuioc maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte 20 de minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un sfert de ora. Doza – 3 cani pe zi.

Tinctura

Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de iarba de busuioc, completandu-se restul cu alcool de 50 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile, dupa care tinctura se filtreaza prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Uleiul volatil

Termeni sinonimi pentru uleiul volatil sunt si ulei eteric, ulei aromatic sau ulei esential. Este un preparat ce se obtine doar prin procedee industriale (prin antrenare cu vapori), si se gaseste in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2-4 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi.

Baile terapeutice

Doua maini de busuioc se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, se lasa la infuzat vreme de 15 minute, apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate obtinute in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu busuioc dureaza 20-30 de minute, avand efecte tonice fizice si psihice, ajutand organismul sa lupte impotriva infectiilor si ferindu-ne in mod special de bolile asociate cu frigul sau cu umezeala.

Boli prevenite cu ajutorul busuiocului

* Toxiinfectia alimentara – un studiu facut in 2004 arata ca punerea unei singure picaturi de ulei volatil de busuioc intr-un litru de apa de baut, care se consuma pe parcursul unei zile, ne pune la adapost de multe din infectiile cu bacterii luate din alimente. Mai ales in timpul sezonului cald, acestea produc toxinfectii alimentare, traduse prin simptome cum ar fi voma, diaree puternica, febra. Si condimentarea cu busuioc a mancarurilor este recomandata, mai ales in timpul verii, deoarece substantele volatile din busuioc pastreaza alimentele nealterate mai mult timp si ne feresc de infectiile tubului digestiv.

* Ateroscleroza – unul din secretele efectelor benefice ale bucatariei mediteraneene asupra aparatului cardiovascular este chiar busuiocul. Alaturi de oregano, el este principalul condiment folosit in aromatizarea sosurilor pentru paste, a salatelor, a multor tipuri de pizza. Substantele antioxidante continute de catre busuioc previn formarea placilor de aterom pe artere si mentin elasticitatea vaselor sanguine.

* Infarct – studii de medicina experimentala arata ca administrarea zilnica de busuioc, ca planta medicinala sau ca si condiment introdus in mancare, previne infarctul. Nu doar ca busuiocul protejeaza arterele coronare de depunerile de colesterol, dar ajuta si la tinerea sub control a tensiunii arteriale si are o foarte complexa actiune la nivelul sistemului nervos central, protejand intregul sistem cardiovascular de efectele nefaste ale stresului.
* Astm bronsic – consumat ca aliment, in salate, in sosuri ori in supe, busuiocul protejeaza aparatul respirator de aparitia reactiilor alergice, impiedica in buna masura recidiva infectiilor bronho-pulmonare, protejeaza caile respiratorii de procesele inflamatorii ce conduc la aparitia astmului.
* Iradiere – doua principii active din busuioc, orientina si vicenina (ambele sunt flavonoide hidrosolubile), protejeaza celulele organismului in fata actiunii mutagene a radiatiilor ultraviolete, a radiatiilor beta si gamma. Ca atare, pe timpul verii, cand suntem mai vulnerabili la radiatiile solare, dar si atunci cand suntem expusi la radiatii din alte surse, administrarea zilnica a busuiocului este foarte utila pentru prevenirea mutatiilor celulelor, a proceselor de malignizare. Se ia pulberea de busuioc, cate 4-8 grame pe zi, in cure de 30 de zile.
* Infectia cu papilomavirusuri cancerigene – un studiu facut de un colectiv condus de dr. T. Dasgupta, publicat in 2004 in “Journal of Phytomedicine”, arata ca animalele de experienta infectate cu tulpini de papilomavirusuri cu potential cancerigen ridicat si tratate cu frunze de busuioc au avut o rata mult mai mica de aparitie a formatiunilor tumorale fata de lotul martor.
busuiioc
Tratamente interne

* Stres psihic intens, tulburari neurovegetative – se tin cure de cate 20 de zile, timp in care se administreaza cate o jumatate de litru – un litru de infuzie de busuioc combinata pe zi. Mai multe observatii facute de medicii care au administrat busuioc pacientilor cu acest gen de tulburari conduc la concluzia ca aceasta planta produce “imunizare la stres”. Mecanismele prin care busuiocul ne protejeaza organismul si psihicul de efectele nefaste ale tensiunilor emotionale intense inca nu sunt cunoscute. Unii cercetatori sustin ca principiile active din busuioc ajuta la o mai buna oxigenare celulara, ceea ce permite organismului si in special sistemului nervos central sa se adapteze la conditiile de stres. Observatiile clinice ale multor specialisti arata insa ca la multi pacienti, busuiocul induce o stare de optimism si de incredere care nu poate fi explicata doar prin simpla oxigenare.
* Sindromul oboselii cronice – se amesteca 4 linguri de pulbere fin macinata de busuioc cu 12 linguri de miere si 4 linguri de polen proaspat. Se administreaza zilnic cate 4-6 lingurite de amestec, in cure de zece zile, urmate de alte cinci zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte complexe, care tonifica sistemul nervos, are actiune antidepresiva si care ajuta la relaxarea si la refacerea rapida din punct de vedere psihomental.
* Eforturi mentale prelungite – se bea o o cana de infuzie combinata de busuioc, in doza unica. Dupa administrare, se face o pauza de 5-10 minute, dupa care munca intelectuala poate fi reluata. Infuzia combinata de busuioc este un remediu care imbunatateste rapid circulatia cerebrala, favorizeaza mentinerea treaza a atentiei pe perioade indelungate de timp si alunga oboseala. Un alt remediu cu efecte foarte bune in acest sens este infuzia combinata din busuioc si menta (Mentha piperita), menta din acest amestec adaugand si o imbunatatire a claritatii mentale.

* Adjuvant in depresie si depresie anxioasa, nevroze – se recomanda amestecul, in proportii egale, de pulberi de busuioc si de sunatoare, din care se ia cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de opt saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza, dupa care se poate relua. Terapeutii care au aplicat tratamentul cu busuioc sustin ca administrarea acestei plante indeparteaza anxietatea si pesimismul, stabilizeaza emotiile, faciliteaza o mult mai buna exprimare a sentimentelor si a individualitatii in general. Combinatia busuioc + sunatoare este foarte utila contra starilor de depresie, de astenie si de melancolie.
* Dureri de cap – se administreaza o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta. Este un remediu recomandat in durerile de cap care apar datorita oboselii, a hipotensiunii, precum si in migrenele biliare (cu colecist hipoton) sau asociate cu constipatia. Busuiocul elimina durerile de cap prin efectul de imbunatatire a circulatiei cerebrale, prin deblocarea colecistului si a tranzitului intestinal.
* Viroze respiratorii, gripa – se administreaza infuzie fierbinte de busuioc, cate 3-4 cani pe zi, in fiecare cana de preparat adaugandu-se si 2 picaturi de ulei volatil de busuioc. Un studiu facut in 2005 de departamentul de microbiologie al “Universitatii Koshiung” din Taiwan arata ca mai multi compusi din busuioc au efecte antivirale puternice (mai ales asupra adenovirusurilor). Mai mult, tratamentul cu busuioc previne complicatiile gripei, reduce starile de disconfort (vertij, dureri de cap, tuse) din timpul bolii.
* Bronsita cronica si acuta, accese de tuse – se recomanda combinatia de ulei volatil de busuioc si de menta, in proportia de 1:1. Din acest amestec se administreaza cate 3 picaturi, de 4-6 ori pe zi, in cure de 7-21 de zile. Uleiul volatil de busuioc are efecte antispastice asupra cailor respiratorii, anihileaza foarte multe dintre bacteriile si virusurile care produc bronsita, grabeste procesele de vindecare si reduce simptomele neplacute ale bolii. De asemenea, administrarea acestui amestec previne crizele de sufocare si instalarea astmului.
* Rinita cronica, sinuzita – se recomanda cate o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta, administrata de 3-4 ori pe zi. Se face o cura de 14 zile, timp in care principiile active ale plantei vor ajuta la decongestionarea cailor respiratorii superioare, vor ajuta la eliminarea infectiilor bacteriene si la… recapatarea simtului olfactiv. Observatiile clinice arata ca dupa curele cu busuioc multi pacienti si-au recapatat mirosul pierdut din cauza bolii.
* Artrita reumatoida – se face o cura cu infuzie combinata de busuioc, din care se administreaza cate un litru pe zi, in cure de 45 de zile. Studiile arata ca flavonoidele si anumiti compusi volatili (cum ar fi eugenolul) din busuioc au efecte antiinflamatoare articulare puternice, reducand durerea si rigiditatea articulara.
* Voma, stari de greata – se ia cate un sfert – o jumatate de lingurita de pulbere de busuioc, de 4-6 ori pe zi. Este un tratament simplu, care de cele mai multe ori elimina starile de greata. Uleiul volatil din aceasta planta actioneaza la nivelul papilelor gustative si al sistemului nervos central, favorizand si secretia de saliva si de sucuri gastrice, eliminand inapetenta, dispepsia si flatulenta. Ca atare, este un tratament foarte util si contra indigestiei, a balonarii si a colicilor abdominale. In cazul colicilor, se recomanda mai ales infuzia fierbinte de busuioc, care are un foarte bun efect antispastic digestiv.
* Infectia cu giardia – se administreaza uleiul volatil de busuioc, din care se iau cate trei picaturi puse pe o bucatica de paine, de trei ori pe zi, inainte de mesele principale. Cura dureaza vreme de 21 de zile, dupa care se fac teste coprologice si, daca mai este cazul, tratamentul se poate relua dupa o pauza de 10 zile.

Busuiocul-cerbilor
* Toxiinfectie alimentara, diaree – se administreaza cate o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pun 1-3 picaturi de ulei esential din aceeasi planta, de 3-4 ori pe zi, pana la vindecare. Acest tratament distruge multe din bacteriile care produc aceste afectiuni, intre care mentionam Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Yersinia enterocolitica.
* Adjuvant in dizenterie – intr-o cana de infuzie combinata de busuioc se pun 4-5 picaturi de ulei volatil. Se administreaza patru asemenea doze pe zi, in cure de 10 zile. Busuiocul are un puternic efect antibiotic, distrugand un spectru foarte larg de bacterii nocive pentru tubul digestiv.
* Cistita – se beau cate trei cani pe zi de infuzie combinata de busuioc dimineata, la pranz si seara, in care se pun cate 3 picaturi din uleiul volatil de busuioc. Tratamentul se face vreme de 7-14 zile si are efecte antibiotice, antimicotice si antivirale puternice. De asemenea, busuiocul stimuleaza diureza, reduce inflamatia la nivelul cailor urinare, previne complicatiile infectiilor reno-urinare.
* Infectii cu bacterii rezistente la antibiotice – uleiul volatil obtinut din busuioc este una din substantele cu cel mai larg efect antibiotic, fiind eficient atat contra bacteriilor gram-pozitive, cat si gram-negative. Mai mult, tratamentul cu ulei volatil de busuioc, spre deosebire de cel cu antibiotice clasice, nu favorizeaza aparitia micozelor (din contra, are efect antifungic) si nu slabeste sistemul imunitar. Ca atare, in cazul in care tratamentul cu antibiotice de semisinteza nu da rezultate, se recomanda ca adjuvant o cura cu ulei volatil de busuioc, din care se iau 2-4 picaturi, de patru ori pe zi, pe o perioada de 10-14 zile.

Tratamente externe

* Eczeme infectioase – se pun comprese cu tinctura de busuioc pe zonele afectate, vreme de 1-2 ore zilnic. Busuiocul are efecte antibiotice si antifungice foarte puternice, care elimina infectiile si suprainfectiile.
* Cosmaruri, tulburari de somn – daca la romani este traditia de a dormi cu busuioc sub perna pentru a afla ursitul, la triburile din nordul Africii ramurile de busuioc se pun sub perna si la capul patului pentru a aduce vise frumoase si pentru a face somnul odihnitor. Etnologii care au cules date despre aceasta procedura terapeutica traditionala spun ca metoda functioneaza fara gres.
* Crampe menstruale – se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de busuioc. Compresa se aplica pe zona abdominala inferioara, deasupra punandu-se o sticla cu apa cat de calda puteti suporta. Aplicatia se face vreme de un sfert de ora – o ora (schimband eventual sticla cu apa calda pentru a mentine temperatura ridicata). Efectele antispastice si calmante ale durerii sunt foarte prompte.
* Cistite recidivante, bronsita cronica – se fac bai complete adaugandu-se in apa din cada doi litri de infuzie combinata si zece picaturi de ulei volatil de busuioc. Tratamentul are efecte hipertermiante (creste temperatura corpului, ceea ce permite combaterea eficienta a infectiilor bacteriene), antibiotice si tonice generale.

BUSUIOCUL SI FRUMUSETEA

* Ten seboreic – se sterge seara tenul cu infuzie combinata de busuioc, iar apoi se pune o compresa cu aceeasi infuzie, pe obraji si frunte. Tratamentul impiedica infectarea porilor, anihileaza bacteriile care contribuie la agravarea acneei, curata eficient tenul.
* Adjuvant contra caderii parului – intr-un sfert de cana de infuzie de busuioc se pun 1-2 picaturi de ulei volatil din aceeasi planta. Cu preparatul obtinut se maseaza scalpul zilnic. Este un tratament care activeaza puternic circulatia la nivelul foliculilor pilosi, si care elimina si micozele la nivelul pielii capului.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII LA TRATAMENTUL CU BUSUIOC

* Alergia la administrarea interna a busuiocului este foarte rar intalnita, insa la unele persoane, aceasta planta, mai ales uleiul volatil extras din ea, poate da simptome cum ar fi catarul respirator, senzatia de sufocare ori deranjamente gastro-intestinale. De aceea, inainte de a incepe un tratament intern cu busuioc, vom lua o cantitate foarte mica de planta sau de ulei volatil, si doar daca in 4 ore nu apare nici un simptom de alergie, vom continua administrarea normala.
* Reactiile alergice la folosirea externa a busuiocului sunt ceva mai frecvente si constau in aparitia de inflamatii la nivelul pielii, a catarului respirator si a senzatiei de dificultate in respiratie. Ca atare, inainte de a face bai generale sau de a aplica comprese cu busuioc, vom testa mai intai preparatul pe o portiune mica de piele si doar daca nu apar reactii adverse de tipul celor descrise mai sus, vom continua tratamentul.
Ca si alte plante aromatice, busuiocul contine un compus numit estragol, depistat ca si cancerigen, in testele de medicina experimentala. Trebuie stiut insa ca folosita in cantitati normale, aceasta substanta are o concentratie de 100 pana la 1000 de ori mai redusa decat doza de la care apare efectul toxic. Mai mult, in busuioc mai exista multi alti compusi cu efecte anticancerigene certe, care fac din aceasta planta un inamic al bolii canceroase si nu un inductor al ei.

BUSUIOCUL CA ALIMENT

In bucataria mediteraneana, busuiocul este un condiment foarte apreciat. Proaspat sau uscat, se pune in sosurile de tomate si in sosurile albe, cu care se consuma pastele, pizza si unele salate. De asemenea, busuiocul este foarte apreciat, mai ales in bucataria asiatica, ca aromatizant in salatele de fructe, in compoturi si chiar in dulceturi.
Adaugat in salate, busuiocul se combina cu frunze de patrunjel, de menta, cu tomate taiate marunt si cu frunze de salata verde. In Nordul Africii si in Orientul Mijlociu se prepara o bautura energizanta, punand intr-o sticla un litru de apa, patru linguri de miere si 1-2 ramurele uscate de busuioc. Se lasa totul sa macereze vreme de 12 ore, dupa care preparatul obtinut se filtreaza si se bea in mai multe reprize.


hrean (1)

Este o plantă cu totul specială, aflată la limita dintre sălbatic şi domestic. Ce înseamnă aceasta? Că, pe de o parte, este foarte bogată în nutrienţi, la fel ca legumele cultivate, iar pe de altă parte, că are o rezistenţă cu totul ieşită din comun, asemeni buruienilor. Chiar acum, când natura pare îngheţată sub stratul de omăt, rădăcina hreanului trăieşte în pământ, fiind gata ca la întâiul dezgheţ să scoată la suprafaţă primele frunzuliţe, înaintea tuturor celorlalte plante. Iar o asemenea forţă vitală, depozitată într-o singură rădăcină, are efecte terapeutice pe măsură

Denumirea sa ştiinţifică este Armoracia rusti­cana, şi este o rudă foarte apropiată a verzei şi a conopidei, dar şi a muştarului. Hreanul este folosit ca remediu natural încă din preistorie, aşa cum o arată descoperirile arheologice făcute în Europa. Dacii preţuiau şi ei hreanul foarte mult. De altfel, însuşi medicul roman Dioscoride, atunci când scrie în tratatul său farmaceutic despre hrean, pomeneşte şi denumirea sa dacică: “usturonila”. În medicina populară româ­nească, hreanul este recomandat în peste o sută de afecţiuni, cele mai multe dintre ele fiind de natură infecţioasă şi fiind specifice sezonului rece.

Fişă biografică

Rădăcina hreanului conţine foarte multă vitamina C, utilă sistemului circulator şi imunitar, greu încercate atunci când afară este ger. Conţine şi minerale foarte importante, precum fierul, potasiul, calciul şi magne­ziul. Mirosul înţepător şi gustul de foc al rădăcinii se datorează mai multor compuşi chimici, între care şi aşa-numiţii glucozinolaţi. Aceştia din urmă s-au dove­dit un adevărat fenomen în lupta cu bacteriile dăună­toare, fiind de multe ori mai eficienţi decât cele mai avansate antibiotice de sinteză. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, cercetări de dată foarte recentă au arătat că focul conţinut în rădăcina de hrean are şi proprietăţi citostatice foarte puternice, glucozinolaţii fiind efici­enţi în foarte multe forme de cancer (de piele, de plă­mâni, de colon, de stomac etc.).
hrean (2)
Cum se administrează hreanul

Salata de hrean

Metoda de obţinere este destul de simplă: trei-şase rădăcini de hrean se spală, se curăţă bine şi se dau prin răzătoare. Peste ele se adaugă o sfeclă roşie fiartă şi dată, de asemenea, prin răzătoare. Cele două legume se amestecă foarte bine, adăugându-se apoi sare, ulei şi oţet după gust. Se adaugă şi puţină miere, după care se amestecă bine şi se pun într-un borcan închis ermetic, cu capac. Salata de hrean şi sfeclă se poate păstra la frigider, fără probleme, vreme de două săptămâni, timp în care îşi va conserva proprietăţile terapeutice.

Vin tonic cu hrean

Într-un litru de vin roşu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin răzătoarea fină. Se astupă sticla şi se lasă la macerat conţinutul vreme de 8-9 zile, după care se filtrează. Se administrează 3-4 linguri de vin, pentru îmbunătăţirea digestiei, pentru stimularea şi reglarea activităţii cardiace, contra anemiei şi pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este şi un tonic sexual şi un afrodiziac foarte puternic.

Siropul de hrean

Se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă 4 linguri de miere, se amestecă bine şi se lasă 20-30 de minute la macerat. Se strecoară, presând conţinutul cu un tifon. Se obţine siropul crud. Resturile care rămân în tifon se pun la fiert cu puţină apă (cât să le acopere). După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împre­ună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Reco­man­dări: astm, bronşită cro­nică, afecţiuni ale căilor respira­torii medii şi infe­rioare, în general.
Hrean-1
Cataplasme cu hrean

Varianta 1: Se dă hreanul prin răzătoarea mică, după care se înveleşte în tifon şi se pune pe locul afectat. Se ţine până când apare sen­zaţia de arsură, după care se îndepărtează. Este aplicaţia externă cu efectul cel mai puternic, dar este destul de dură, aşa încât adesea este preferată o variantă mai blândă:
Varianta 2: Mai întâi, se obţine făina de hrean din rădăcinile tăiate cubuleţe şi uscate pe calorifer sau în apropierea unei surse de căldură. Atunci când se elimină complet apa şi devin uscate ca iasca, aceste cubuleţe se macină cu râşniţa electrică de cafea, obţinându-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: făina de hrean. Se pun într-un vas 2 linguri din această făină şi 2 linguri de făină de seminţe de in, se adaugă apă şi se amestecă foarte bine, până când se formează o pastă. Se înveleşte în tifon şi se aplică pe locul afectat vreme de o oră.

Tratamente cu hrean

Boala canceroasă – un studiu recent făcut la Universitatea Illinois, Statele Unite, arată că adminis­trarea zilnică de hrean creşte re­zis­tenţa organismului uman la boa­la canceroasă, atât în ce pri­veşte prevenirea îmbolnăvirii, cât şi la tratamentul bolii deja insta­la­te. Pacienţii cu tumori cu dife­rite localizări prezintă o mai bună vita­li­tate, evoluţia bolii este înce­tinită, celelalte trata­mente – fie ele natu­rale sau alopate – sunt po­tenţate de către acest super-ali­ment. Se admi­nistrează, în mod spe­cial, salata de sfeclă cu hrean, minimum 50 de grame pe zi.
Infecţii urinare (cis­ti­tă), infecţii renale – Cincizeci de grame de hrean proaspăt, inge­rate pe parcursul unei zile, atacă bacte­riile parazite din rinichi, ve­zică şi de pe traiectul urinar, dis­trugându-le. Tratamentul este de durată (mi­nimum 21 de zile) şi se asociază cu oricare altă for­mă de tratament cu anti­biotice, naturale sau de sinteză.
Retenţie de lichide – Consumul regulat de hrean, mai ales după orele după amiezii, este un foarte bun diuretic, foarte util celor care au tenul, mâinile sau picioarele umflate din cauza retenţiei de apă.
Tuse de diverse etiologii – se iau 5-6 lin­guriţe pe zi de sirop de hrean, care se înghite încet, lăsându-l să acţioneze la nivelul gâtului şi al arborelui bronşic. Suplimentar, se consumă salata de hrean cu sfe­clă roşie, câte 50 de grame, de două ori pe zi.
Bronşită cronică şi acută – se consumă zilnic 4-10 linguriţe de hrean ras, simplu sau în salata cu sfeclă roşie, al cărei mod de preparare l-am pre­zentat mai sus. Suplimentar, se pun seara cataplasme cu hrean pe zona toracelui. Hreanul are efecte antibio­tice puternice, expectorante şi bronhodilatatoare.
Polipii uretrali – se iau de trei ori pe zi câte trei linguriţe de suc de hrean, dizolvate într-un pahar de apă. Administrarea se face pe stomacul gol, în cure de trei luni, urmate de alte trei luni de pauză. În paralel, se va ţine un regim alimentar alcalin, cu foarte multe zar­zavaturi şi legume verzi, fără carne, şi cu cât mai puţine proteine animale.
Anemie la adulţi – se consumă câte 15-20 de linguriţe de salată de hrean cu sfeclă roşie pe zi. Hrea­nul conţine mici cantităţi de fier, dar cel mai im­por­tant rol al său este optimizarea digestiei şi a metabo­lismului, aşa încât fierul prezent în ce­le­lalte alimente să poată fi asimilat de către or­ganism.
Inapetenţă, anemie la copii – se con­sumă cel puţin o dată pe zi o salată obţinută din hrean ras fin (1-2 linguriţe), măr cu tot cu coajă (2 linguriţe), sfeclă roşie (1-2 linguri) şi morcov (1-2 lin­guri). Această mini-cură se ţine minimum o lună, fiind re­comandată cu precădere pe peri­oada iernii şi la tre­cerea de la sezonul rece la cel cald.
Reumatism, gută – într-o cană de lapte cald se pun 1-2 linguriţe de suc de hrean. Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Un tra­tament durează minimum trei săptă­mâni, având efecte antiinflamatoare şi de­toxi­fiante.
Sinuzită, rinită – iată cel mai puternic şi rapid remediu contra acestor afecţiuni, preluat din medicina populară românească: într-o basma de culoare roşie (aşa cere tradiţia!) se pun 2 linguriţe de hrean ras. Se aplică pe zona frunţii, atât timp cât este suportată, având grijă să nu apară arsura pe piele. Nasul se des­fun­dă aproape instan­ta­neu şi încep să fie eliminate se­creţii din abun­denţă, curăţindu-se astfel căile res­pi­ra­torii superioare. Se re­co­mandă să se facă acest trata­ment, cu efecte extrem de rapide, câte patru-cinci zile la rând. Dacă aveţi pielea prea sensibilă şi nu suportaţi hreanul aplicat direct, este sufi­cient să inspi­raţi, de cât mai aproape de nas, vaporii emanaţi de rădăcina proas­păt rasă.
Dureri articulare – pe zona afectată se aplică o cataplasmă cu hrean crud, atât timp cât nu apare senzaţia de arsură. Suplimentar, după înde­părtarea cataplasmei, se poate aplica un unguent camforat.
Paralizie facială – se aplică pe obraz, de două ori pe zi, o cata­plasmă cu făină de hrean şi in, obţinută după reţeta de mai sus. Peste compresă se pune un nailon şi se ţine o sticlă cu apă caldă, aşa încât să se obţină o uşoară hi­per­termie locală. Fiecare aplicaţie nu va dura la început mai mult de 1 minut, ajungându-se într-o săptămână la 10-15 minute, cu grijă pentru ca pielea sensibilă a obra­zului să nu fie lezată.
hrean
Precauţii şi contraindicaţii

Intern, hreanul se administrează cu prudenţă per­soanelor cu colon iritabil sau care suferă de colită de fer­mentaţie. Abuzul de hrean în alimentaţie duce la deranjamente digestive şi tulburări nervoase. Extern, mai ales sub formă de cataplasmă, hreanul va fi folosit cu prudenţă de către persoanele care au pielea sensi­bilă, alergică.

Reţetă cu hrean pentru bolile de plămâni

Se spală foarte bine 12 ouă, apoi se pun într-un vas, cu coajă cu tot, şi se ţin timp de 12 ore în suc na­tural de lămâie (trebuie să le acopere). Se scot ouă­le din sucul de lămâie, se sparg şi se bat bine, după care se pun din nou în vasul cu suc de lămâie, în care se mai adaugă 1 kg de hrean curăţat de coajă şi dat pe răzătoare, 1 litru de ţuică naturală tare (pa­lin­că de prune), 1 kg de miere. Amestecul se ţine la macerat într-un borcan, vreme de nouă zile, după care se iau zilnic, după mesele principale, 1-3 lin­guri. Este o re­ţetă folosită în special contra pneumo­niilor reci­di­vante, a bronşitelor cronice şi a tubercu­lozei pulmo­nare. Pe lângă efectele puternic antibio­tice ale hrea­nu­lui, acest preparat este şi un puternic vitaminizant şi remineralizant, precum şi un redu­tabil stimulent imu­nitar.


Pisca? E sanatos!

Sunt, practic, aceeasi specie ca si ardeii grasi, de care ii desparte doar o gena, a carei prezenta face ca acestia sa nu secrete capsicina (substanta care da gustul iute), prezenta in schimb in ardeii iuti. Ei bine, pentru aceasta capsicina, au curs si vor mai curge tone de cerneala. Daca prin anii ’70 era acuzata de o multime de boli ale stomacului, intestinului, vaselor de sange, lucrurile s-au schimbat radical in ultimele decenii. Studii facute in Australia, in universitatile din sudul Statelor Unite si in Ungaria, zone unde consumul ardeilor iuti este un fel de “cult”, au aratat ca lucrurile stau exact pe dos: ardeii iuti previn multe boli cardiovasculare, vindeca boli de stomac si de intestine, sfera lor de aplicatii medicale extinzandu-se pe masura ce se fac mai multe cercetari.
ardeiiute
Ce soiuri sa folosim?

Daca la ardeii grasi conteaza foarte mult culoarea, pentru a sti care sunt substantele vindecatoare pe care le contin, la ardeii iuti lucrurile sunt mult mai simple: pentru a fi activi din punct de vedere terapeutic, ei trebuie sa fie doar extrem de…. iuti. Fara a conta daca sunt rosii, verzi, galbui sau portocalii, este important sa contina mari cantitati de capsicina, care – pe langa gustul extrem de “piscacios” – are si o multime de aplicatii terapeutice.

Modalitati de administrare

Ardeii ca atare

Este forma de administrare cea mai des folosita, intrucat este si cea mai la indemana si permite o asimilare destul de buna a principiilor active. Ardeii iuti proaspeti se spala si se consuma in timpul mesei, nepreparati termic, cu tot cu seminte. Pe de o parte, consumul de seminte poate provoca unele deranjamente gastro-intestinale, pe de alta parte, cel mai important principiu activ din ardeii iuti, capsicina, se gaseste in proportie de doar 10% in pulpa ardeiului si restul de 90% in seminte. Asadar, daca suportati, consumati ardeii iuti cu tot cu seminte.
Doza zilnica de ardei iute variaza de la o persoana la alta, putand merge de la un minim de 1,5 grame de trei ori pe zi, pana la 5 grame de trei ori pe zi. In tari cum ar fi Ungaria, Mexic sau Thailanda cantitati de 50-100 (!) grame de ardei iute sunt consumate zilnic de un singur individ, desigur “antrenat” in acest sens, fara a provoca reactii adverse. Totusi, mai ales daca nu sunteti obisnuiti cu iuteala din ardei, consumati la inceput cantitati mici, crescand progresiv doza, daca nu apar fenomene neplacute. In principiu, o cura de ardei iuti nu trebuie sa dureze mai mult de 30 de zile, urmate de minimum 15 zile de pauza.

Tinctura de ardei iute

Treizeci de grame de ardei iuti proaspeti se toaca fin, apoi se pun intr-un borcan, adaugandu-se deasupra jumatate de pahar (100 ml) de apa si alta jumatate de pahar de alcool alimentar de 90 de grade. Se inchide ermetic borcanul cu capacul si se lasa preparatul la macerat, vreme de 10 zile, dupa care se filtreaza, iar tinctura obtinuta se trage in sticlute mici, inchise la culoare. Administrare: Se iau cate 30-50 de picaturi de tinctura in miere sau in apa, de 3-6 ori pe zi.
Extern, se pun comprese cu tinctura de ardei iute, in caz de nevralgii, dureri reumatice, migrene etc.

ardei iute
Uleiul de ardei iute

Se pune intr-un borcan un pahar de ulei de masline si un sfert de pahar de ardei iute tocat foarte fin. Se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul sa macereze vreme de 14 zile, dupa care se filtreaza si se trage intr-o sticla inchisa la culoare. Uleiul astfel obtinut se foloseste ca solutie de masaj contra celulitei, pentru imbunatatirea circulatiei prin maini si prin picioare, pentru tratarea degeraturilor etc.

Tratamente interne

Infectia cu Helicobacter pylori – mai multe studii de laborator facute in 1997, de o echipa de microbiologi americani, condusa de dr. N.L. Jones, au pus in evidenta faptul ca ardeiul iute inhiba dezvoltarea acestei bacterii considerata responsabila de mai mult de 25% (dupa unii cercetatori chiar mai mult de 50%) dintre cazurile de gastrita si de ulcer gastro-duodenal. Persoanele care au fost diagnosticate cu infectie cu aceasta bacterie vor consuma ca adjuvant 2-4 grame de ardei iute la fiecare masa, in cure de patru saptamani, urmate de alte patru saptamani de pauza.
Gastrita, ulcer – in anul 1995, a fost facut un experiment pe un grup de 18 voluntari sanatosi, carora le-au fost produse leziuni gastrice prin ingerarea unor doze repetate de aspirina pe stomacul gol. Jumatate dintre ei au consumat, vreme de patru saptamani, cate 7 grame de ardei iute pe zi, in timp ce ceilalti au avut o dieta normala. La final, analizele imagistice au aratat ca la grupul de consumatori de ardei iute, suprafata leziunilor gastrice era cu 30-100% mai mica decat la grupul martor.
ardei iutew

Tulburari digestive post-operatorii – un studiu facut la un spital de oncologie american in 1997 a aratat ca pacientii care consuma ardei iute zilnic, vreme de opt saptamani, dupa interventia chirurgicala, prezinta un apetit alimentar mult mai bun, mai putine stari de greata si accese de voma, decat cei care nu consuma ardei iute. De mentionat ca participantii la acest studiu nu au avut interventii chirurgicale pe tubul digestiv. Doza minima de ardei iute recomandata in aceste cazuri este de 1 gram de 3 ori pe zi.
Durerile de gat (faringita), guturaiul (rinita acuta), infectiile gripale in general – se iau cate 30 de picaturi de tinctura de ardei diluata in putina apa, de 4-6 ori pe zi. De asemenea, se poate consuma si ardei iute ca atare, de preferinta de culoare rosie, cate 5-10 grame pe parcursul unei zile. Tinctura de ardei iute stimuleaza puternic circulatia sanguina la nivelul gatului, al nasului si al sinusurilor, activand in acelasi timp imunitatea locala. Ardeiul iute consumat ca atare fluidizeaza rapid secretiile nazale, avand un efect drenor. In plus, ardeiul iute de culoare rosie, prin continutul de vitamina A, mentine sanatatea epiteliilor de la nivelul nasului, gatului, arborelui bronsic, aceste epitelii fiind ca o bariera in fata infectiilor gripale.
Cancerul de prostata – substanta numita capsicina continuta de ardeiul iute distruge in proportie de 80% celulele maligne care produc cancerul de prostata. Sub actiunea acestei substante, celulele maligne pur si simplu se… sinucid, adica isi activeaza un program de auto-distrugere. Cercetatorii care au facut aceasta descoperire sustin ca o cantitate de capsicina nu foarte mare (cat cea continuta in 5 grame de ardei iute cu tot cu seminte) ingerata zilnic previne aparitia, dar si recidiva cancerului de prostata.
Migrena – se iau 50 de picaturi de tinctura de ardei iute, puse in jumatate de pahar de ceai verde amestecat cu suc de lamaie, cate o doza la jumatate de ora, dar nu mai mult de 6 doze pe zi. Substantele continute de ardeiul iute intervin in procesul neurochimic de transmitere a durerii, blocand partial influxurile nervoase, care ne dau senzatia de durere de cap si de greata.
Rinita si sinuzita – se consuma cate 5-15 grame de ardei iute pe zi, in cure de 15 zile. In plus, se pun pe frunte comprese cu tinctura de ardei iute diluata cu apa, care se tin doar cateva minute, pentru a nu produce arsuri pe piele (se fac trei asemenea aplicatii pe zi).
Indigestie – se consuma ardei iute, minimum 3-4 grame la fiecare masa. Ardeiul iute stimuleaza productia de sucuri gastrice, imbunatateste peristaltismul gastro-intestinal. De asemenea, imbunatateste absorbtia substantelor nutritive. Acest tratament simplu le este recomandat persoanelor cu “digestia lenesa”, fiind foarte util si persoanelor in varsta, care se confrunta cu aceasta problema.
Diabet – intr-un studiu publicat in “American Journal of Clinical Nutrition”, o echipa de cercetatori australieni arata ca o cantitate de 3-5 grame de ardei iute consumat pe timpul mesei reduce secretia excesiva de insulina de la sfarsitul acesteia, una din fazele precursoare ale diabetului de tip II. Cercetatorii australieni considera ca ardeii iuti consumati in timpul mesei sunt un excelent mijloc de prevenire a diabetului de tip II. Ei recomanda consumul de ardei iute, chiar si in cantitati mici, la fiecare masa, chiar daca ea este mai putin consistenta.
Ingrasarea – un studiu pe subiecti umani arata ca, intr-adevar, ardeiul iute ne ajuta sa slabim. Dupa ingerararea unui ardei iute s-a observat ca organismul consuma, spontan, calorii, datorita asa-numitului efect termogenic. Mai simplu spus, 20-30 de minute dupa ce am consumat ardei iute, organismul nostru se incalzeste, ceea ce ne face sa consumam calorii si ne ajuta implicit (e drept, nu foarte mult) sa mai dam jos din kilogramele in plus. Extern, masajul cu ulei de ardei iute stimuleaza circulatia sanguina, ajutand la eliminarea tesutului adipos in exces si chiar a celulitei.

Tratamente externe

Dureri reumatice – se pun de doua ori pe zi comprese cu tinctura de ardei iute, care se tin cate 20 de minute pe locul afectat. Ca alternativa, se poate folosi si uleiul de ardei iute, cu care se ung zonele afectate, de 2-3 ori pe zi. Tratamentul se face 15-21 de zile si reduce simtitor durerile reumatice, printr-un mecanism neurochimic care este inca in curs de cercetare. Merita insa mentionat ca desi la multi pacienti ardeiul iute “ia durerile cu mana”, el nu imbunatateste mobilitatea articulara si nici functionalitatea membrului afectat de reumatism.
Degeraturi – un studiu facut pe pacientii cu degeraturi de gravitate mica si medie a aratat ca aplicarea de trei ori pe zi a uleiului de ardei iute pe zonele afectate reduce la maximum 10 zile timpul de vindecare, fata de 14-20 zile, in zonele netratate. Explicatia acestor rezultate este intensificarea circulatiei sangelui si a proceselor trofice la nivelul pielii, induse de capsicina din ardeiul iute.

Neuropatie diabetica – mai multe studii facute in anii ’90, au pus in evidenta un uimitor efect anti-durere al solutiilor externe pe baza de ardei iute, in cazul pacientilor diabetici, cu neuropatie periferica. Intr-unul dintre aceste studii, 271 de pacienti cu dureri medii, mergand pana la puternice, au fost tratati vreme de opt saptamani cu ulei de ardei iute, care era aplicat de doua ori pe zi, pe locurile dureroase. Un procent de 58% dintre ei au simtit o ameliorare semnificativa a durerii, chiar daca unii s-au ales cu iritatii si usoare arsuri din cauza ardeiului iute. Asadar, acest tratament are o eficienta ridicata, singura problema fiind ca poate produce arsuri destul de serioase ale pielii, aplicatiile cu ulei de ardei iute trebuind facute in cure nu mai lungi de 4 saptamani, urmate de alte 4 saptamani de pauza.
Nevralgie sciatica – se pun comprese cu tinctura de ardei iute pe zonele dureroase, tinandu-se cat mai mult timp, dar fara sa apara arsuri la nivelul pielii de pe zona tratata.
Maini si picioare reci – se ung si se maseaza energic picioarele si mainile cu ulei de ardei iute. Este un tratament simplu, dar care activeaza puternic circulatia sanguina de la nivelul extremitatilor. Tratamentul este foarte bine completat de consumul intern de ardei iute, pe timpul sezonului rece. Imbunatateste circulatia sanguina pe ansamblu.
ardei_iute
Precautii si contraindicatii la tratamentul intern

Ardeii iuti nu se administreaza intern in caz de fisuri anale, fistule anale, hemoroizi sangeranzi, interventii chirurgicale recente pe tubul digestiv, colon iritabil. De asemenea, sunt contraindicati in timpul episoadelor febrile severe.
In cazurile de gastrita sau de ulcer, se vor administra cu prudenta, mai ales in timpul crizelor, la unii pacienti putand cataliza vindecari practic miraculoase, dar la alti pacienti, cu alte predispozitii constitutionale, putand sa agraveze aceste afectiuni. Un studiu facut in Mexic, pe aproximativ o mie de subiecti, indica faptul ca un consum excesiv si constant de ardei iute creste cu 30% posibilitatea aparitiei cancerului gastric. Acest studiu este contrazis insa de altele, mai recente, facute in Thailanda si in Brazilia, care arata ca ardeii iuti au efecte gastroprotective si previn cancerul gastric si intestinal. Este greu de spus care dintre studii are dreptate. Cei mai multi nutritionisti tind sa creada ca un consum moderat de ardei iuti, maximum 15 de grame pe zi, in cure nu mai lungi de 4-6 saptamani, urmate de macar o luna de pauza, previne cancerul gastric, in timp ce un consum excesiv de ardei iute favorizeaza aparitia cancerului gastric. Ardeii iuti nu se administreaza persoanelor care iau anticoagulante, pentru ca pot potenta excesiv efectul acestora.


Schinduful

Legenda acestei plante s-a nascut undeva pe Valea Nilului, in urma cu mai bine de cinci milenii. Se spunea ca fusese adusa pe pamant de insasi marea zeita Isis, avand darul nemaivazut de a readuce femeilor sanatatea, pofta de viata si… puterea de seductie. De aceea, era la mare pret, in randul nobilelor de rang inalt de la curtea faraonului. Si medicii egipteni pretuiau schinduful, pentru ca era planta care-i ajuta pe soldati sa se refaca rapid dupa ranile primite in lupta, ii ajuta pe cei varstnici sa-si mentina tineretea si vigoarea. De altfel, originea schindufului este o mare enigma pentru cercetatorii de azi, intrucat el era folosit concomitent in Egiptul Antic, in India si in China – trei leagane ale civilizatiei, intre care comunicarea era practic inexistenta, cu patru-cinci mii de ani in urma. Indienii credeau despre schinduf ca are capacitatea de a scoate acumularile toxice din organism, ajutand la vindecarea bolilor de plamani si a anorexiei. Chinezii, in schimb, spuneau ca schinduful conserva si multiplica in organism energia fundamentala Qi, ajutand astfel la mentinerea tineretii biologice, pana la varste inaintate. Nu se stie cand au ajuns semintele acestei plante in Dacia, dar cu siguranta, acum doua mii de ani, cand Dioscoride a intocmit tratatul sau de farmacologie, schinduful era folosit in mod curent de catre vracii din Carpati. Numele dacic era scindof (de unde si denumirea actuala) si il foloseau contra bolilor de piept si a celor digestive, pentru a le revigora pe lehuze, pentru vindecarea ranilor si pentru tratarea ulcerelor. Dupa perioada sa de glorie din antichitate, in mod curios, schinduful a intrat intr-un con de uitare, fiind folosit mai mult ca planta furajera(!), deoarece stimuleaza fenomenal cresterea masei musculare a animalelor. De doar cateva decenii, oamenii de stiinta si-au propus sa studieze in laboratoare misterul terapeutic al acestei plante atat de apreciate in vechime, iar efortul nu i-a dezamagit.

Descrierea plantei

Schinduful este o planta ierboasa, de nici jumatate de metru inaltime, cu frunze de un verde deschis si cu marginea usor dintata, cu flori albe-liliachii si seminte mici, de culoare cafenie. Creste la noi in zona sud-estica a tarii, in special in judetele Constanta si Braila. De obicei este cultivata, dar in unele zone s-a salbaticit, crescand spontan mai ales acolo unde are caldura suficienta. Este foarte dificil de cules si mai ales de procesat manual (semintele trebuie treierate), motiv pentru care cel mai simplu este sa achizitionam planta din Plafaruri si din magazinele naturiste. O gasim sub numele de schinduf (Trigonella foenum graecum) sau de fenugrec – o abreviere de la denumirea sa stiintifica.
schinduf
Preparate pe baza de schinduf

Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea, dupa care se face o cernere prin sita pentru faina alba. Ideal ar fi, spun biochimistii, sa se macine pulberea cu 5-10 minute inainte de administrare, asa incat oxidarea principiilor active sa fie cat mai redusa. Daca procedeul e prea dificil, pastrati pulberea de seminte de schinduf intr-un borcan ermetic inchis, tinut la rece si la intuneric, nu mai mult de 4-5 zile. Se ia 1 lingurita rasa de pulbere de schinduf de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa.

Infuzia combinata
Cum arata si numele, se combina extractia la rece cu cea la cald, procedeu care ajuta la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 1-2 lingurite de pulbere de seminte de schinduf se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte, dupa care se lasa la racit 20 minute. Se strecoara, se combina cele doua extracte si se beau cate trei cani pe zi, cu un sfert de ora inaintea meselor principale.

Cataplasmele
Se obtin din 2-3 linguri de pulbere fin macinata din seminte de schinduf, care se combina cu un amestec in proportii egale de apa calduta cu otet, pentru a forma o pasta ce va fi aplicata extern pe locurile afectate. Se leaga deasupra un tifon curat, cataplasma fiind mentinuta astfel timp de minimum 2-3 ore.
schinduf_mare
Tratamente de uz intern

Diabetul de tip Ii insulinodependent – se face o cura de 12 luni cu infuzie combinata de schinduf, din care se beau cate 2-3 cani pe zi. Tratamentul incepe gradat: in prima saptamana se bea doar o cana pe zi, in cea de a doua saptamana se beau doua cani pe zi, abia in a treia saptamana ajungandu-se sa se bea zilnic trei cani de infuzie combinata de schinduf. Aceasta gradare a tratamentului trebuie corelata cu un control permanent, zilnic, al glicemiei, si cu o indrumare medicala speciala. Schinduful este un hipoglicemiant puternic in timp, care va necesita reducerea gradata a dozelor de insulina. Atunci cand este tinut si un regim alimentar corect, este posibil ca gratie actiunii schindufului, sa se poata chiar renunta complet la dozele de insulina injectate zilnic.

Diabetul de tip Ii non-insulinodependent – se face o cura de 3-6 luni cu schinduf, timp in care se iau 4 lingurite de pulbere pe zi. Pe timpul tratamentului se va verifica glicemia la cel mult doua saptamani, pentru a inregistra progresele si pentru a putea fi ajustat restul medicatiei hipoglicemiante.

Diabetul de tip I (juvenil) – tratamentul cu schinduf are in acest caz doar rol de adjuvant, ajutand la reducerea dozei de insulina si contracarand efectele secundare ale diabetului (in special asupra sistemului cardiovascular). Se administreaza pe termene lungi (sase luni cu cate o luna de pauza), cate 2 cani de infuzie combinata pe zi.

Valori crescute ale colesterolului – se ia cate o lingurita de pulbere de patru ori pe zi, inaintea meselor principale. Intervine in metabolismul lipidelor, reducand asa-numitul “colesterol rau” (Ldl), protejand sistemul cardiovascular de aparitia ateromului, arteriosclerozei si a ischemiei cardiace. Se fac tratamente cu pulbere de schinduf, administrata in doze repetate, cu o durata de 3 luni. Cel mai bun moment pentru efectuarea acestui tratament este la sfarsitul iernii, cand alimentatia este cea mai bogata in grasimi saturate.

shinduf sem

Alaptarea – administrarea semintelor de schinduf in perioada alaptarii este extrem de benefica. Pe langa faptul ca ajuta la sporirea cantitatii de lapte, aceasta planta ajuta la mentinerea sanatatii mamei, imbunatatindu-i apetitul si metabolismul. Se beau zilnic doua cani de lapte cald, in care se pune cate o jumatate de lingura de seminte de schinduf si de marar (semintele celor doua plante se asociaza adesea, avand o actiune galactogoga extrem de puternica).

Anorexia (lipsa patologica a apetitului alimentar) – se trateaza cu o doza unica de schinduf: doua lingurite de pulbere se amesteca bine cu doua linguri de miere lichida, iar preparatul rezultat se consuma cu una-doua ore inaintea mesei principale. Acest amestec nu doar ca mareste apetitul, dar ajuta si la o asimilare corecta a alimentelor.
Contra anorexiei care apare in bolile grave (cancer, leucemie, scleroza in placi, hepatita acuta) se bea infuzia combinata de schinduf – cate o jumatate de cana, cu o ora inainte de masa.

Menopauza – infuzia combinata de schinduf este de un imens ajutor pentru mentinerea sanatatii femeilor de varsta a treia. Schinduful previne eliminarile masive de calciu care duc la aparitia osteoporozei, ajuta la mentinerea tonusului tesuturilor, ceea ce ajuta la prevenirea prolapsului (in special uterin), preintampina aparitia cancerului mamar si ovarian prin reglarea activitatii endocrine. De asemenea, ajuta la pastrarea fortei musculare, element foarte important in contextul acestei varste. Se fac cure a cate 30 de zile, timp in care se beau trei cani de infuzie combinata de schinduf pe zi. Pentru un gust mai placut si pentru potentarea efectelor schindufului, se poate adauga la preparare si putin busuioc si fenicul.

Sterilitatea la femei si la barbati – se face un tratament de sase luni, timp in care se iau 6 linguri de pulbere de schinduf pe zi. Este o planta recomandata mai ales in cazurile de sterilitate care apar la persoanele cu masa corporala redusa, cu mult tesut adipos sau cu probleme legate de glicemia si de colesterolul crescute. Este foarte bine potentat tratamentul si de administrarea in paralel a unei alte plante celebre: branca-ursului.

Colita, colon iritabil – se bea dimineata jumatate de litru de infuzie combinata de seminte de schinduf. Are efecte antiinflamatoare asupra intestinului, reduce balonarea si spasmele, normalizeaza flora intestinala. In cazul durerilor abdominale are si efecte usor calmante.

Tratamente de uz extern

Ulcere varicoase – se aplica pe locul afectat cataplasma cu seminte de schinduf si se pastreaza vreme de o ora, dupa care se spala usor cu apa calduta si se lasa sa se usuce la aer. Daca ulcerul are tendinta de infectare, atunci se face mai intai un tratament cu tinctura de arnica aplicata local si abia apoi se trece la cataplasmele cu schinduf, care au efect cicatrizant si de grabire a regenerarii tesuturilor.

Eczeme cu mancarimi – la prepararea cataplasmei cu schinduf, otet si apa (detaliata anterior) se mai adauga o lingura de pulbere de menta. Cataplasma se tine vreme de o ora – doua si apoi se indeparteaza. Are efect calmant, antiinflamator si antipruriginos (combate senzatia de mancarime).

Schinduful si frumusetea

Cresterea sanilor – sanii pot creste in volum cu pana la 30% prin administrarea de infuzie combinata de schinduf, in care se adauga tinctura de marar (1 lingurita de tinctura la o cana de infuzie), cate trei doze pe zi. Ambele plante actioneaza rapid, intr-un interval de timp de ordinul saptamanilor, avand o actiune similara hormonilor feminini (estrogeni). Efectele sunt spectaculoase, insa exista si un dezavantaj: este necesara consecventa. Aceasta, deoarece pentru mentinerea efectelor este necesara o cura de 21 de zile, reluata la doua saptamani.

Silueta – in antichitate, schinduful era foarte cautat de femeile foarte slabe, care doreau sa-si rotunjeasca formele. Secretul plantei este ca, de fapt, ea nu favorizeaza ingrasarea in sine, ci ajuta la cresterea proportiei de tesut muscular. Adica favorizeaza dezvoltarea musculaturii in detrimentul adipozitatilor. Mai mult, s-a observat la persoanele care fac tratament cu schinduf ca celulita se dezvolta mai lent. Se administreaza cate sase lingurite de pulbere pe zi, in cure de doua luni, cu 2-3 saptamani de pauza.

Parul si unghiile – devin mai rezistente atunci cand se administreaza regulat schinduf. Acesta are efecte remineralizante si vitaminizante directe si, in plus, ajuta si la asimilarea acestor substante nutritive din alimente. Se fac tratamente de 3 luni cu pulbere de schinduf, din care se ia cate o lingura zilnic.

Precautii si contraindicatii

Schinduful este printre cele mai bine tolerate plante medicinale. Singurele contraindicatii sunt doar in caz de sarcina, intrucat planta poate declansa in doze medii contractii uterine. Persoanele bolnave de diabet aflate sub medicatie vor lua schinduf numai sub supraveghere medicala competenta, pentru ca planta scade nivelul glicemiei si atunci trebuie reduse corespunzator dozele din celelalte medicamente. Administrarea a peste 100 de grame de schinduf (o doza de 12 ori mai mare decat cea normala) duce la aparitia unor deranjamente gastro-intestinale.


Un ficat obosit, suprasolicitat (prin abuz alimentar, prin suprasolicitare fizica sau psihica, prin expunere la agenti toxici de tipul medicamente hepatoxice, poluanti, alcool, fumat) poate emite semnale de alarma care trebuie interpretate corect si tratate corespunzator.
Astfel, pot apare: stare de astenie care nu cedeaza la repaus, scaderea poftei de mancare, greturi, voma, dureri in hipocondrul drept, ameteli, tulburari de digestie.

In acest moment trebuie instituit in primul rand un regim de viata care sa permita refacerea ficatului:
respectarea orelor de odihna
renuntare la alcool, fumat
alimentatie de crutare (nu se consuma grasimi, mezeluri, afumaturi, prajeli, mancaruri tip fast-food, alimente si bauturi dim comert cu aditivi sintetici)
alimentatia trebuie sa includa fructe si legume proaspete, carne slaba, cereale, uleiuri vegetale presate la rece, produse apicole.

Pentru recastigarea functiei hepatice, este recomandat un tratament cu produse naturiste care sa ajute la detoxifierea si regenerarea hepatica; in acest sens vom folosi plante cu actiune coleretic-colagoga si hepatoprotectoare (anghinare, cicoare, coada-soricelului, aloe, rostopasca, armurariu, sunatoare, gentiana, unguras, papadie, rozmarin) in combinatie cu plante depurative ale sangelui (coada-soricelului, telina, aloe, anghinare, brusture, mesteacan, cicoare, urzica, soc) .

Printre cele mai rapide si eficiente remedii se numara:

Rozmarinul poate fi utilizat in primul rand ca atare, fiind o planta foarte aromata.
La nivel digestiv, are actiune de stimulare a producerii si excretiei de bila, antispastica, scade colesterolul, usureaza digestia.
Poate fi folosit sub forma de:
-ceai, infuzie din 1 lingurita frunze la o cana cu apa clocotita, se beau 2 cani cu ceai pe zi.
-tinctura, 1 lingurita de tinctura diluata in 100 ml de apa, de 3-4 ori pe zi.
-extract din mladite de rozmarin; 50 de picaturi, în putina apa, o data pe zi, sau in asocieri

Armurariul
Are o actiune complexa de detoxifiere la nivel hepatic si sanguin, actiune antioxidanta si de stimulare a capacitatii de regenerare a celulelor hepatice. Se face o cura de aprox 21-30 zile; pentru potentarea efectelor, se administreaza in paralel cu cura de pastura sau polen.
Se administreaza sub forma de :
-pulbere, 1 lingurita rasa de pulbere de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol; pulberea se tine sub limba aprox 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa.
-infuzie combinata, 3 cani pe zi.
-comprimate, ce contin asocieri de mai multe substante ce actioneaza la nivelul diferitelor etape de detoxifiere hepatica: armurariu, N-acetil-cisteina, topinambur , L-glutation, vitamina C, seleniu .

Extract din fructe de schisandra (sau planta cu 5 arome), o planta adaptogena, cu efecte deosebite antioxidante, detoxifiante generale si la nivel hepatic, stimulatoare ale functiei celulelor hepatice

Papadia, o planta cu actiune detoxifianta si hepatoprotectoare
anghinare
Anghinarea cu efecte coleretic-colagoge, antitoxice hepatice, hepatoregeneratoare

Rostopasca, cu actiune coleretica si hepatoprotectoare

Sunatoarea are actiune coleretic colagoga, antiinflamatoare, de protectie a hepatocitului. Sunatoarea este si unul dintre antidepresivele naturale cele mai eficiente; restabileste echilibrul psiho-emotional, calmeaza, induce relaxarea si somnul.
198
Pastura cu efecte hepatoprotectoare si hepatoregeneratoare excelente: doza recomandată intern este de 10-20 g/zi, în doză unică sau în două reprize, la 30-45 de minute după masă, timp de 30 zile, se pot face 3-4 cure/an

Aloe, sub forma de suc natural nepasterizat, are un rol detoxifiant excelent (inclusiv la nivel hepatic), asigura o buna functionare la nivel hepato-biliar; in acelasi timp, gratie compozitiei sale complexe (mucopolizaharide, antrachinone, vitamine cu rol antioxidant: vitamina A, C, E, vitamine din grupul B, minerale, aminoacizi, enzime, steroizi vegetali) are efecte antioxidante ( neutralizeaza radicalii liberi) si protejeaza ficatul de toxine. Se consuma sub forma de suc nepasteurizat.

Gemoterapia cu radice de porumb, mladite de alun, mladite de rozmarin, este deosebit de eficienta pentru refacerea celulei hepatice; se fac cure de 2-3 luni.